| 1.
|
FR'UNTE, frunţi, s.f. 1. (La oameni) Partea superioară a feţei, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene si păr si mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; faţă, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce e de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alţii). ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în faţă, înainte (faţă de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obţinut la începutul unei distilări fracţionate. - Lat. frons, -ntis. Sursă
: DEX'98
( 27343)
- zaraza_joe |
| |
| 2.
|
FR'UNTE s. v. cap, elită.Sursă
: Sinonime
( 184886)
- siveco |
| |
| 3.
|
FR'UNTE s. 1. cap. 2. cap. (În ~ bucatelor.)
Sursă
: Sinonime
(184885)
- siveco |
| |
| 4.
|
fr'unte s. f., g.-d. art. fr'unţii; pl. fr'unţi
Sursă
: DOR
(247507)
- siveco |
| |
| 5.
|
FR'UN//TE ~ţi f. 1) Partea din faţă a capului situată deasupra ochilor. 2) fig. mai ales art. Partea mai de valoare, mai de calitate; cremă. ◊ De ~ de vază; important. [G.-D. frunţii] /<lat. frons, ~ntis
Sursă
: NODEX
(335564)
- siveco |
| |
|
|